Anxietatea la copil

Anxietatea sau teama fara continut este o tulburare psihica destul de des intalnita la toate varstele, studiile medicale vorbesc de un raport de 1 la 5 la nivel mondial. Daca un adolescent sau un adult isi poate exprima aceasta teama si astfel pot fi luate o serie de masuri de natrura medicala sau psihologica, la copil este ceva mai dificil de identificat, mai ales daca este insotita de semnele si simptomele altor afectiuni. Cu toate astea, anxietatea de separare, de intuneric, de animale sau de persoane straine este ceva normal la copii in anumite etape ale dezvoltarii lor. Daca perioadele de timp se prelungesc atunci se poate vorbi de anxietate la copil.

Cauze, semne si simptome

Anxietatea poate apare in cazul unui divort sau al schimbarii a domiciliului sau scolii. Ramanerea pe o perioada mai lunga de timp singur este o alta cauza a declansarii acestui tip de tulburare. Copilul, nefiind pe deplin dezvoltat psihic poate da interpretari deformate evenimentelor comune. In felul acesta el dezvolta o serie de stari si de trairi irationale, sau, pur si simplu, poate exista o predispozitie genetica (mostenita).

Ca orice boala si anxietatea este insotita de o serie de semne si simptome. Insa, fiind vorba de copil, acestea pot fi ascunse de alte astfel de simptome care sunt specifice altor boli, devenind greu interpretabile. Totusi, exista un tablou general al semnelor si simptomelor care contureaza starea de anxietate. Acestea sunt:

– griji legate de viitor, intrebari de genul: Ce se va intampla cu mine sau cu familia mea daca …?

– griji constante legate de scoala, familie, sau diverse activitati;

– ganduri sau actiuni repetitive, asa numitele obsesii si compulsii;

– teama ca cineva va rade de el, ca se va face de rusine;

– lipsa initiativei datorita increderii scazute in propria persoana;

– confuzie, iritabilitate.

Masuri preventive

Una dintre cele mai la indemana astfel de masuri este comunicarea. Inca din perioada de sarcina obisnuiti-va copilul cu vocea dumneavoastra. Chiar daca initial aveti senzatia ca vorbiti singura, mai tarziu veti primi confirmarea ca nu ati pierdut timpul. Copilul va deveni foarte comunicativ, va va spune tot ce il doare sau il nelinisteste precum si toate bucuriile sau placerile.

Comunicand va fi un copil curajos. Gasiti timp si raspunsuri la toate intrebarile lui dar cereti-i reciprocitate. Observati-l atent in toate momentele zilei, observati-i somnul. Pregatiti-l constant pentru “intalnirea” cu noul, cu ineditul. Excursiile si taberele sunt momente prielnice pentru a-l pregati pentru interactiuni variate cu alti copii sau pentru a-l obisnui cu prezenta unor persoane straine.

Tratament

Daca, totusi, observati un comportament diferit la copilul dumneavoastra, nu ezitati sa cereti ajutorul unor persoane calificate. Consilierul scolii daca copilul este scolar, va va putea indruma care un cabinet psihologic sau, daca situatia o cere, catre cabinetul unui medic psihiatru.

Tratamentul psihologic sau psihoterapia va poate veni in ajutor prin diferite metode si tehnici specifice care “ataca” tulburarea prin “invaluire”. In urma creionarii unui tablou complet al starii copilului dar si al familiei, un psihoterapeut va va implica si pe dumneavoastra, ca parinti, in tratamentul invaziv la care va fi “supus” copilul.

Tratamentul medicamentos, sau kimioteratia, va fi stabilit doar de un medic psihiatru in urma unei evaluari clinice. La fel ca si psihoteratia, kimioterapia este un tratament de durata care implica prezenta activa a intregii familii.

Te poate interesa si: Autismul – semne si tratament-