Autismul – semne si tratament –

Una dintre cele mai importante griji ale unui parinte pentru copilul lui este aceea de ai crea si pastra cele mai bune conditii de trai, conditii in care starea de sanatate optima sa primeze. Chiar cu toate precautiile, uneori exagerate, luate copilul mic este posibil sa contacteze o serie de boli de o mai mare sau mai mica importanta. Un banal guturai sau o usoara indigestie nu se compara cu o infectie otica sau cu o afectiune dermatologica severa. Totusi, intrun final fericit, toate impedimentele si cauzele generatoare de un astfel de disconfort medical pot fi remediate. Insa ce face un parinte atunci cand se confrunta cu o serie de semne si simptome care stau la baza unei afectiuni rare sau greu de diagnosticat? Care sunt sansele ca un copil sa fie ajutat din timp sa treaca peste toate etapele unei boli precum autismul?

Ce este de fapt autismul?

Autismul este o afectiune neuropsihiatrica ce afecteaza creierul, determinand la copil un comportament social diferit de al altor copii. El afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza informatia senzoriala. Cauzele acestei afectiuni inca nu sunt pe deplin elucidate, parerile specialistilor fiind impartite. Daca o parte dintre ei iau in considerare cauze genetice, o alta parte considera ca factorii de mediu au o contributie determinanta in etiologia bolii. Aceasta tulburare este mai des intalnita in randul baietilor, proportia fiind in 5 la 1 in raport cu fetele.

Semne si simptome

Desi simptomatologia este atat de bogata incat doar un medic specialist in psihiatrie pediatrica isi poate exprima o parere pe deplin competenta si poate pune un diagnostic cert, un parinte poate observa din timp inceputurile unei astfel de tulburari. Iata in continuare cateva dintre semnalele mai usor de observat si inteles.

1. Lipsa de reactie. Datorita imposibilitatii de a-si focaliza atentia pe un obiect sau o persoana, copilul nu are nici o reactie atunci cand i se atrage atentia cu o jucarie sau cand este strigat. Un copil cu o astfel de afectiune este lipsit de interes in ceea ce priveste jocurile sau orice alt tip de interactiune. Chiar si inainte de a deprinde limbajul, copilul cu autism este deficitar la comunicarea nonverbala. Urmarirea cu privirea a persoanei din fata sa, mentinerea privirii „ochi in ochi” si chiar exprimarea prin plans constituie o problema pentru el.

2. Comportamentul repetitiv. Daca un copil, de peste 18 – 24 luni, se joaca cu aceeasi si numai cu aceeasi jucarie sau doar cu parti ale jucariei (rotile unui camion sau picioarele unui calut de lemn), daca repeta obsesiv aceleasi gesturi atunci un parinte trebuie sa inceapa sa isi puna semne de intrebare privind starea de sanatate a copilului sau. La fel de problematica este si preferinta celui mic doar pentru un scaun sau orice alt obiect mare, pentru lucrurile dure, cum ar fi stilourile, soldateii de plumb sau cheile in detrimentul celor moi si usoare.

3. Vorbirea. Odata cu inaintarea in varsta, in mod normal, copilul trece destul de repede de la gangurele si diverse alte sunete la exprimarea monosilabica, apoi trecand prin cuvintele simple disparate la propozitii cu un grad din ce in ce mai mare de complexitate. Semne distinctive ale copilului suferind de autism sunt date de intarzierea vorbirii, initierea si mentinerea unei conversatii sau de limbajul stereotip.

A creste un copil nu este o indeletnicire tocmai usoara. A creste un copil suferind de autism este infinit mai greu. Totusi, exista in ziua de azi un suport real in sprijinul acordat de diferite organizatii, in mediul medical precum si in perceptia publica. Astfel, o parte din greutatile inerente pot fi impartite cu alte persoane dispuse sa ajute.