Primul an de viata, primele greseli
Primul copil.
O bucurie de nedescris pentru ambii parinti. Un serios motiv de mandrie, o implinire dar si responsabilitati pe care viata in doi nu avea cum sa le aduca. Pentru proaspetele mamici, a avea grija de un om mic, in miniatura am putea spune, este de multe ori o incercare ce le aduce foarte aproape de limite. Nu inteleg mesajele transmise, nu pricep noul cod de limbaj si alte “nu”-uri asemanatoare care genereaza stari angoasante. Copilul simte slabiciunea, nesiguranta pe care le preia si le exprima in felul sau caracteristic. Intrebarile fara raspuns dar si temerile de cele mai multe ori nefondate sunt preluate si de tati. Un tablou deloc placut al primului an de viata al copilului, un tablou ale carui culori pot fi inviorate cu mult calm si o mai buna cunoastere si intelegere a reactiilor normale ale celui mic.
Este firesc sa gresesti pentru ca greseala face parte din comportamentul de zi cu zi al oricaruia dintre noi. Si oricat de mult ar dori un parinte sa evite astfel de situatii, realitatea are doza ei de suspans. Acestea sunt cateva dintre cele mai frecvente greseli pe care le fac parintii cand au un copil mic. Evitarea lor este atat de usoara incat de multe ori pare neverosimila.
Panica
Una dintre cele mai frecvente stari ale proaspetilor parinti, mai ales ale mamelor fara experienta, este starea de panica vis a vis de comportamentul bebelusului. Regurgitarea, sughitul, plansul, cantitatea de lapte consumata la o masa precum si alte cateva stari asemanatoare sunt cele mai des intalnite subiecte de panica. Este ceva normal ca un parinte sa fie direct interesat de starea micutului sau, sa isi puna intrebari legate de calitatea si utilitatea miscarilor si actiunilor pe care le face. Insa de la o simpla intrebare la un adevarat atac de panica este o cale destul de lunga.
Luam in discutie un singur exemplu. Este ceva normal ca cel mic sa regurgiteze o mica parte din ceea ce a mancat datorita mai multor factori printre care si dezvoltarea incompleta a sistemului digestiv. Un motiv serios de ingrijorare pentru parinti ar trebui sa apara atunci cand canitatea de mancare regurgitata este mare sau cand culoarea ei este diferita.
Chiar daca aparent pare un neadevar, bebelusii sunt fiinte foarte puternice ale caror mecanisme se regleaza “din mers”. Daca nu exista conditii favorizante, acestia vor depasi momentele considerate de parinti a fi “critice” fara nici o problema.
Diversificarea alimentara
Atat teoretic cat si practic, diversificarea alimentelor care compun masa celui mic incepe in jurul varstei de 4 – 6 luni si de termina in jurul varstei de un an. Multi dintre parinti nu tin cont de sfaturile pediatrilor si isi iau rolul mai in serios decat ar trebui. Falsa impresie ca au suficienta experienta sau sfaturile persoanelor mai in varsta pot conduce la greseli ce vor cauza mult rau. Nu de putine ori s-a intamplat ca un aliment, de exemplu carnea, sa fie introdus in alimentatie inainte ca stomacul celui mic sa nu se fi obisnuit cu alimente cu caracteristici asemanatoare.
O urmarire corecta a etapelor este absolut necesara daca se doreste ca micutul sa nu aiba de suferit pe termen scurt sau mai lung.
Primii pasi
Toti parintii isi doresc ca bebelusii lor sa capete cat mai repede putere, sa vorbeasca, sa manance singuri sau sa mearga fara nici un fel de ajutor. Chiar daca nu o spun explicit, cu siguranta ca aceasta este si dorinta lor. De cele mai multe ori copiii mici spun aceste lucruri dar folosind mai mult limbajul corporal. Fortarea lor, incercarea parintilor de a “arde” perioadele pregatitoare se soldeaza adesea cu accidente ale caror efecte se vor face simtite in anii urmatori.
Dupa cum deja am sugerat, fortarea celui mic sa faca lucruri pentru care corpul lui inca nu este pregatit este greseala care se poate remedia prin rabdare mai multa.
Dupa cum pot sa confirme toti parintii trecuti prin astfel de experiente, primul an de viata al copilului nu este in totalitate usor. Cu toate astea, parcurgerea lui trecand prin multe experiente, este de fapt o apropiere invivibila intre parinti si copil.
Sunt de acord cu cele mentionate mai sus. Primul copil poate fi o provocare pentru orice parinte, dar si o mare bucurie. Din pacate, multi dintre acestia cad in panica si incep sa se intrebe mereu daca fac bine sau nu, daca sunt suficient de buni parinti sau nu. Este important sa ne informam si sa ne pregatim inainte de a avea un copil si sa ne consultam cu specialistii in cazul in care avem nelamuriri. De asemenea, diversificarea alimentatiei trebuie facuta cu atentie si urmand sfaturile medicului pediatru, deoarece organismul copilului este sensibil si trebuie sa-i oferim tot ceea ce are nevoie pentru a creste sanatos si fericit. Sper ca toti parintii sa inteleaga ca greseala face parte din procesul de crestere si dezvoltare al unui copil si ca important este sa le corectam si sa invatam din ele, nu sa intram in panica si sa facem alegeri proaste in graba. Primul copil este o experienta unica si trebuie sa o traim cu dragoste, rabdare si multa intelegere.