Prima zi la gradinita

Una dintre primele incercari majore din viata copilului este mersul la gradinita. Pentru unii se dovedeste o piatra grea de incercare in timp ce altii depasesc un astfel de moment relativ usor. Cu ce sunt diferiti unii de altii? O intrebare la care de-a lungul timpului s-au straduit sa gaseasca raspuns multi psihologi sau pedagogi.
Copilul
Psihologia copilului, mai ales a copilului mic de 3 – 5 ani, este una dintre ramurile psihologiei pentru stapanirea careia este nevoie de multa experienta. Asta datorita faptului ca un copil are un sistem de intelegere si de raportare la interiorul sau si la mediul exterior cu totul si cu totul diferit de cel al unui adult. Fiind la inceput de drum, el nu are formate inca toate mecanismele psihologice care sa il ajute sa inteleaga sensurile cuvintelor sau actiunilor savarsite de un adult. Despartirea de familie, chiar si temporara, poate declansa o avalansa de sentimente contrare, grupate sub titulatura de anxietate de separatie tardiva, care il pot afecta in modul cel mai serios pe cel mic.
Parintele
Desi parintii sunt “autorii morali” ai acestui demers, ei sunt cei care ar renunta primii la o astfel de corvoada. Spre deosebire de cei mici, acestia sunt constienti de importanta acestei etape scolare in formarea copiiilor. Elementele de comportament social, contactul cu alti copii de varsta lor precum si tot arsenalul de cunostinte si deprinderi pe care cei mici le dobandesc in anii de gradinita isi vor arata utilitatea de-a lungul intregii vieti. Cel mai greu lucru pentru un parinte este gasirea motivatiei interioare, diferita de cea externa, pentru a-si trimite copilul intr-un mediu cu reguli noi. Amanarea acestui pas prin invocarea unor cauze de fapt inexistente nu va face decat sa ingreuneze situatia.
Pregatirea pentru gradinita
Psihologii si pedagogii recomanda ca pregatirea psihologica pentru mersul firesc la gradinita sa inceapa cu ceva timp inainte de prima zi in care copilul va ramane singur printre straini. Pe cat posibil, se va incerca obisnuirea celui mic cu faptul ca parintii trebuie sa mearga la serviciu sau au alta treaba si nu pot sa stea in permanenta cu el. Durata antremamentului se va mari progresiv, la un moment dat copilul fiind scos din mediul sigur al casei. Da, intr-adevar, acesta este un moment foarte greu atat pentru copil cat si pentru parinti. La fel cum comportamentul adultilor influenteaza semnifdicativ comportamentul copilului, tot asa lacrimile varsate din abundenta de prichindel vor inmuia si cea mai de nestramutat hotarare a parintilor.

In alta ordine de idei, dialogul permanent este de un real folos in abordarea acestui fapt. Explicarea in detaliu, cu un limbaj adecvat, a toate celor ce vor urma, cererea unui feedback in timp real din partea copilului sunt micile secrete ale unui mers la gradinita lipsit de lacrimi, oftaturi si alte stari asemanatoare.
Un alt aspect important in abordarea acestei situatii este rezistenta parintilor in fata ispitei care se numeste recompensare. Situatii de genul: ”daca mergi la gradi iti dau (sau iti cumpar) …” se recomanda a fi inlocuite cu enumerarea a cat de mult va invata copilul sa se joace sau sa deseneze.
De ce gradinita
Nu putini sunt parintii care isi pun o astfel de intrebare. O cheltuiala in plus, o bataie de cap, un stres suplimentar. Dar toate astea din punctul lor de vedere. Un avocat al copilului, ar pleda in fata unei ipotetice instante in favoarea mersului la gradinita aducand ca argument suprem socializarea. Contactul cu alti copii, dezvoltarea limbajului dar si dobandirea primelor notiuni educative sunt alte argumente de forta. Aici este singurul loc unde cel mic se joaca invatand si invata jucandu-se.

Experienta numita gradinita va ramane in memoria copilului pentru toata viata prin fotografii sau filmulete, prin serbari sau prin prieteniile pe care le leaga cu alti copii de aceeasi varsta cu el. Aceasta aventura, daca este bine pregatita, va fi cea mai mare si cea mai importanta din primii ani de viata.