Motivarea copiiilor pentru practicarea sportului

Motivarea copiiilor pentru practicarea sportului

Importanta activitatilor sportive este atat de mare incat nu este indicat sa o trecem cu vederea. Daca la scoala orele destinate activitatilor cu caracter sportiv nu sunt efectuate de cele mai multe ori dupa cum cere programa, este indicat sa se cultive celui mic un obicei care include practicarea de activitati sportive care pot fi facute in afara orelor de scoala, adica in timpul liber. Insa, cum reusim, ca parinti, sa ii luam pe copii din fata calculatorului sau din mijlocul patului fara a starni adevarate furtuni de reprosuri si sa ii motivam pentru practicarea de activitati sportive? Iata o intrebare care chinuie multi parinti. Indiferent de varsta copilui este bine de stiut ca obtinerea unui interes crescut din partea copilului pentru sport necesita tehnici motivationale special orientate spre interesele lor. Copiii practica diferite activitati sportive din motive diferite comparativ cu adultii, iar acest lucru are o importanta majora.

Pentru a reusi in acest sens, va prezentam mai jos cateva metode relativ simple care il pot determina pe cel mai mic membru al familiei sa indrageasca sportul sau, daca nu il indrageste, macar sa il practice regulat. Motivarea copiilor prin consolidarea unor mesaje pozitive si concentrarea pe motivele pentru care le place sportul, sunt ideile de baza de la care se pleaca in acest demers.

copii si inotul

Sportul ca distractie

Adesea copiii se joaca cand practica un sport, deoarece acestia se bucura cu adevarat de el. Cand inceteaza sa mai fie distractiv, motivatia de a juca scade ducand in cele din urma la abandon. Pentru un copil, notiunile de a castiga sau a pierde conteaza mult prea putin, pe primul loc fiind bucuria adusa de participare in sine. Ca idee de inceput, se poate incepe cu practici simple care duc la dezvoltarea unor abilitati de baza insa toate acestea insotite de mult divertisment. La o varsta mica, un concurs organizat in curtea din spatele blocului alaturi de prieteni in cadrul caruia se poate arunca o minge de tenis intr-un cos de gunoi de la o anumita distanta, de exemplu, poate fi un mod distractiv de a-i invata pe copii abilitati fundamentale de aruncat. Chiar si sportivi de top au pornit de la actiuni simple inca de mici.

Pozitivitate

Un antrenament pozitiv si un accent pus pe invatarea si imbunatatirea aptitudinilor poate servi, de asemenea, ca factori motivatori pentru copii. Copiii sunt motivati sa faca ceva, si atunci cand ei cred ca fac bine acel lucru se ajunge la accentuarea comportamentelor pozitive. Daca, de exemplu, intr-un simplu meci de fotbal capturarea mingii de catre echipa adversa se lasa cu depunerea unui efort mare, la final nu vor fi criticate incercarile mai putin reusite, ci, din contra, se vor recompensa straduintele cu o atitudine suportiva. Laudand o astfel de situatie, orice copil va ramane cu un sentiment pozitiv fata de sport.

Retele sociale

Multi copii incep sa practice un sport pentru ca prietenul lor participa, de asemenea un astfel de sport. Unul dintre aspectele fundamentale ale sporturilor de echipa este de a invata cum sa se formeze echipa ca o unitate care sa duca in cele din urma la victorie si la consolidarea spiritului de echipa. Un lucru de acest gen poate dezvolta dragostea unui copil fata de joc. Activitati de asistenta care impun jucatorilor sa formeze grupuri mici pentru a desfasura diferite tipuri de antrenamente sau activitati asemanatoare, permite copiilor sa petreaca timp pretios alaturi de prietenii lor, acestea fiind metode ideale de invatare a noi abilitati sportive dar si de dobandire a unei inteligente sociale optime.

Modele de urmat

Unii copii pot fi motivati, de a afla ca si alte persoane impartasesc dragostea lor pentru acelasi sport. De exemplu, pentru a determina tinerele sa practice un sport, ele pot fi incurajatate prin prezentarea unor modele de sportivi de succes de sex feminin. Vizionarea a diferite intreceri sportive de nivel mondial poate arata unui copil stadiul la care jucatorii sai preferati au ajuns si totodata nivelul la care poate nutri sa ajunga si el intr-o zi. De asemenea, aceasta modalitate de „antrenament” este de ajutor in cazul in care antrenorii si parintii vor sa ii prezinte copilului un model de comportament adecvat in ceea ce priveste participarea si atitudinea corecta in sport.

Practicarea unui sport, inca de la varste fragede, ajuta la disciplinarea copilului in tot ceea ce inseamna viata lui in acel moment dar si mai tarziu. Chiar daca cel mic nu va ajunge niciodata sa practice sportul la nivel de performanta, miscarea si relationarea cu alti copii asemeni lui va conduce in final la formarea unor pattern-uri ce se vor mentine pe toata durata vietii.

Share