De ce plange bebelusul?
Venirea pe lume a unui bebelus este asociata cu sentimente de bucurie, de satisfactie sau de gratitudine. Insa, daca nu inainte de iesirea mamei si copilului din maternitate cu siguranta inca din primele ore dupa ce ambii ajung acasa, incep grijile, intrebarile, nedumeririle si, nu de putine ori anxietatea. Este bine daca … sau daca …, am putea sa … sau nu stiu exact dar … sunt semne clare ale dorintei parintilor de a-i intra “pe sub piele” celui mai nou membru al familiei. Daca totul are o rezolvare, plansul celui mic este cel mai problematic moment. Nimeni nu a reusit sa spuna cu exactitate de ce plange copilul. Totusi, specialistii in pediatrie au emis o serie de ipoteze care par a fi veridice.
Cate ceva despre plans
Trebuie stiut de la bun inceput ca plansul bebelusului este mai mult decat un simplu plans. Este singurul tip de comunicare pe care il stapaneste. Acesta incepe in jurul varstei de trei saptamani si este inlocuit dupa primele sase luni cu o alta modalitate de comunicate mai pe intelesul adultilor. In mod normal, bebelusul plange una pana la trei ore pe zi in reprize de zece – cincisprezece minute. La fel de normal este ca unii sa planga mai mult in timp ce altii plang mai putin. Chiar daca pentru cei din jur este doar un zgomot deranjant, dupa o scurta perioada, pentru mama este o modalitate sigura de a afla ce vrea sau de ce are nevoie cel mic. Plansul bebelusului are chiar anumite tonalitati prin care acesta semnaleaza senzatia de foame, de oboseala, de disconfort dar si eventuale afectiuni care il deranjeaza.
Un mediu nou, iritare, teama
Odata ce a parasit mediul amiotic, bebelusul ia contact, brusc si abrupt, cu mediul extern. Lumina puternica sau lipsa ei, variatii de temperatura, zgomote, liniste brusca sau pe timp mai indelungat sunt doar cateva motive pentru ca micul om sa se sperie, sa se teama. Pentru el procesul nasterii vine neanuntat. Chiar daca din foarte multe puncte de vedere el este format pentru viata, aceste mici detalii il prind nepregatit. De aceea el cere ajutor prin singurul limbaj pe care il cunoaste, plansul.
Senzatia de foame, disconfortul fiziologic
Cel mai des copilul plange atunci cand ii este foame. In primele saptamani si chiar luni senzatia de foame revine la aproximativ trei ore. Oarecum preventiv, copilul incepe sa planga cu putin timp inainte ca senzatia sa devina pregnanta si continua pana dupa ce ia primele “guri” de lapte. Daca pozitia in care este tinut nu este confortabila sau daca laptele are un gust diferit de cel cu care s-a obisnuit, el semnaleaza aceste abateri tot prin plans. Dupa masa, necesitatile fiziologice isi spun cuvantul. Daca unii bebelusi nu au o problema ca sunt uzi, altii reactioneaza imediat si pana nu sunt din nou uscati si curati nu se opresc din plans.
Hei, sunt si ei aici!
Bebelusul, chiar daca nu poate vorbi, este si el o fiinta umana cu sentimente, nevoi sau placeri foarte asemanatoare cu cele ale adultilor. Bebelusul simte nevoia de caldura materna, de mangaiere, are nevoie sa auda vocea mamei care ii vorbeste sau ii canta. Un bebelus este foarte pretentios in ceea ce priveste confortul lui dar si pastrarea obiceiurilor cu care a fost obisnuit. O schimbare cat de mica poate aduce adevarate averse de lacrimi si suspine.
Legatura creata intre copil si mama lui, inca de cand aceasta il purta in pantecele sau este foarte puternica. Chiar daca ea exista, este vie, are nevoie permanenta de confirmare. La fel cum copilul simte si transmite propriile sale emotii si sentimente, la fel de bine simte si starile sau trairile mamei.
Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care plange un bebelus. Se intampla ca bebelusul sa planga din cauze medicale. Colici, gaze la stomac, aparitia primului dinte sunt exemple frecvent intalnite in patologia pediatrica. Indiferent care ar fi cauza plansului, o mama care isi pastreaza calmul si prezenta de spirit in momente tensionate este o mama de folos.
